Edithxx's Blog

Just another WordPress.com weblog

ninge

si tot ninge

ma uit la bucuresti de undeva de la etajul 8 si tot ce vad sunt cladiri albe cu balcoane albastre, acoperisuri si o bucata de unirii colt cu traian. sec. si mai vad ninsoarea care de data asta nu ma bucura deloc.vineri dimineata a nins prima oara in bucuresti si precum un copil am dat un telefon sa ma bucur cu my special someone de ceea ce consideram eu a fi prima ninsoare. nu s-a intamplat asta, erau alte lucruri mai importante de discutat. ieri in cluj ningea si mai frumos asa ca am dat al doilea telefon. fara succes si de aceasta data. de acu incolo n-are decat sa ninga, telefoane nu mai dau.

eram la ultimul etaj al BCR-ului de pe baritiu si vedeam dealul cetatuii invaluit in perdeaua aia de zapada. tare fain se mai vedea. dupa vreo 5 ore de admirat privelistea perturbata doar de cateva discursuri de care sunt satula si necesitatea unei tigari ( nefumata de 7 ore, ultima fiind dimineata la 7 in drum spre aeroport) in sfarsit am iesit afara din banca si m-am trezit cu tocurile mele cui de 10 cm afundte cu totul in zapada. am luat o tigara si a stat in frigul ala cumplit uitndu-ma spre parcul de la telefoane si incercand sa-mi amintesc daca am mai atins vreodata trotuarele clujului cu tocuri cui de 10 cm. nu, nu le mai atinsesem. daca tin bine minte, pamantul din parcul de la telefoane ultima oara l-am atins cu tenisi DC . si cred ca aveam niste pantaloni lalai army pe mine si o camasuta cu cranii luata de la H&M i viena cand am fost la Pearl Jam.
e ciudat cum dupa ce te intorci intr-un loc unde nu ai mai calcat de ceva timp ( si cu conditia sa ai timp si dispozitia sa gandesti) in cap incep sa-ti apara tot felul de flashuri. cred ca a fost prima oara cand m-am simtit oarecum batrana. o batrana cu tocuri cui de 10 cm, cu rochie office de calitate si palton elegant. ma uitam la reflexia mea in geamul BCR-ului si nu ma recunosteam deloc.
pe trotuar treceau carduri de pustani ( pustani de 20 de ani, cel mai probabil studenti la Poli) si ma intrebam unde merg: oara in pub? ( dar nu, pubul nu mai e ce a fost..)..o varianta mai era rolandul…sau or merge pe frigul asta pana in Insomnia? gasti de 3-7 colegi, razand sau discutand cu o mina preocupata chestii posibil interesante, incercand sa-si marcheze teritoriul intelectual sau pozitia de lider de turma..same shit, different people. imi aminteam de genul ala de discutii, de genul acela de grup, de genul acela de mers infofolit, cu pas grabit spre birtul unde sa stai la un pahar de vorba pana mergi acasa sa asculti niste muzica sperand ca romtelecomul iti da tzeava dupa zumzaitul ala horror ca sa-ti verifici mailul pe o interfata saracacioasa de yahoo sau hotmail. mai foloseste cineva hotmail? sau net prin cablu de la romtelecom? ala care costa 5000 de lei vechi dupa ora 20 seara + weekendurile…sau sa intri pe mIRC pe #rock sau #trivia..
mda, time has gone but im happy where i am. daca cineva ii spunea acum 10 ani ca primul meu job va fi de facturista la PIC ( 3 luni de kkt) as fi spus ca doar ‘aceia, mediocrii” ar accepta asa un job. Daca cineva imi spunea ca voi lucra la Firma9 i-as fi spus ca visele nu devin realitate. Daca acum 5 ani imi spunea ca ma mut in bucuresti si o sa fiu A&R la Roton i-as fi spus ca muzica e 100% entru mine si nu mi-as vinde sufletul sa fac videoclipurile la trupe romanesti de kkt. Daca acum 4 ani cineva mi-ar fi spus ca voi lucra in publicitate si voi avea cele mai mari conturi din tara i-as fi spus ca habar nu am ce e e aia publicitate. Daca acum 1 an imi spunea cineva ca o sa am o firma ce are parteneriate cu CEC si BCR si o sa ma plimb cu avionul mai mult decat cu metroul as fi spus ca abereaza. Ca parteneriatul nu e meritul meu nu se pune. Se pune ca firma e a mea si ca lucrez intr-un domeniu cu totul nou in care nu credeam ca o sa lucrez vreodata. Acum sa-mi spuna cineva ca voi ajunge cel mai important om din lume si o sa schimb pamantul asta intr-un loc mai bun. Aberant dar nu imposibil. Nu mai imposibil decat mi se pareau toate celelalte.
si la ce ma mai gandeam stand in fata la BCR? ca sunt un om rau care nu a spus la multi ani unui om drag lui. ca nu am dat niciun mail 1 an de zile nu se pune. se pune ca nu am zis la multi ani cuiva. cuiva a carui zi stiam ca o sa fie, pentru ca o sarbatoreste de 3 ori intr-o luna jumate. si de cate ori ratam una din dati ziceam..las ca ii zic la a 2-a ocazie, ca doar am 3 sanse. si uite ca am avut atatea pe cap ca am uitat sa-i spun. si nu o sa ii spun nici acum, nu o sa-i dau mailuri penibile cu : scuze, am uitat..o sa astept urmatorele 3 dati…sau poate candva o sa fie curios daca mai scriu ceva pe blog avand in vedere ca lately nu mi deschid chestia asta si o sa vada ca totusi, nu am uitat. si ca ii doresc tot binele din lume acolo unde e. si sa stie ca tot ce ni se intampla ne formeaza dar destinatia e cea care ne defineste. si sper ca incet incet sa i se implineasca toate dorintele si visele si sa ne vedem candva, sanatosi si fericiti. La multi ani moshule!

life

oh life is wondeful

beibi

la tatzi nii greu

au trecut parca sec9ole decand orele tarzii din noapte ma prindeau cu un v9n rosu in mana, sudand tigawra de la tytigara. atunci mo0tivu8l era cautarea, poate4 singuratatea si miile de dileme ce isi cautau rezolvari. acum mnotivul e altul.

ma amuza perseverenta cvu care vreo 4-5 persoane dau zilnic cautare la bloguol meu foloswihnd drepty cuvant fchyeie: edith kiss sau keibolya. makes me feel special.

stiu, acum ca am pomenit de vin ( rosu, delicios de chile) o sa credeti ca-s beata pula si de aia t6astesz parca cu picioarele. nu dragfilor, de vina sunt unghiile mele FALSE, obsce4n de lungi si pervers de rosii, numai bune de zgariatr carnea iubitului. si poate4 s9i faptukl ca tastez de pe un notebhook cu care nhu sunt bisnuita..asa ca da, nu-s beata, pur si simplu unghiile mele nu erau pregatite de bloguiala in noaptea asta. de multe ori suntem pusi in fata unor fapte pentru care nu avem opregatire dar trreeb8uie sa ole facem fata..une4ori mai usor, alteorti mai greu.

am avutr o vara frumoasa, desi e paradoxalk sa zic ca ‘am avut’ avand 9in vbedere ca anul trreecut fix acum imi inepea vfara dupa 1 luna de chin. in aceest an insa acum se termina vara mea. a fost o vara frumoasa, speciala dar acum e gatra si trebuie sa ma pregatesc de tosamnna si apoi de hibernare. trebuie sa-mi fac culcusul dar acum habar nbu am unde e culcusul meu.

iar:

si totusi:

credeam ca doar in comediile proaste e posibil sa pui din neatentie sare in cafea..ei bine realitatea bate filmul.
azi dimineata ne trezim chiauni de somn la 6 dimineata pentru a avea timp sa facem ultimele pregatiri pana vine echipa ce se ocupa de renovare. as usually beibi face ceaiul si cafeaua..ma pun chiauna de somn la masa, ma serveste cu ceaiul si se ridica sa aduca zaharul. desface punga si pune o lingurita..eu ma uitam ciudat la ea, parca nu semana cu punga de zahar pe care o stiu eu. plus, pe asta scria Baneasa si faina..si era o moara. Efectiv eram atat de adormita ca nu intelegeam ce e gresit in imaginea asta. in timp ce aesteca faina in ceai, se prinde el care e problema, se ridica sa arunce ceaiul si se uita cu o fata amuzata la mine. azi, dupa muuuult timp, am baut si eu cafea de dimineata. abia asa am reusit sa ma trezesc.
drept concluzie, avem nevoie de o vacanta cum mult somn si alte chestii relaxante, inainte . asa ca diseara o taiem spre mare unde o sa mancam doar prin cherhanale, o sa bem sangria si o sa dansam pe plaja pana picam de somn ( in jur de ora 1, la ce babalaci ne-am facut)..si saptamana viitoare o incepem iar in forta, ales mobila alba de printese, cu patutz cu dantelute si covor din iarba conform ordinelor Ilincai. si chestii cu animale, multe multe animale :))).
o sa fie tare ciudat sa decorez o camera de copii, acum un an eram ferm hotarata sa mai astept vreo 4-5 ani pana sa fac asa ceva. ei bine, ciudate sunt intamplarile vietii si surprizele ce le insotesc.
si daca ma gandesc in ce context l-am cunoscut pe Dan si cum a stiut el sa fie alaturi de mine in cea mai dureroasa si crancena experienta prin care am trecut….brrr..cine ar fi crezut ca o sa ajungem aici? el, un om care incerca sa-si gaseasca un nou drum, eu un om fara chip, dependent de calmante si hranit cu medicamente. si uite asa, la nici-o luna de la iaurtul din fata blocului, dupa ce in sfarsit imi dadusem jos o parte din fiarele din gura, dan imi mesteca prajituri pe covorul din sufragerie.. mda, suna cam gretos dar in contextul acela, chestia asta gretoasa era cel mai romantic lucru posibil :))))))
clar, inca sunt in transa, inca primesc flori, inca ma simt ca o printesa, inca imi scrie mesaje pe oglinda de la baie..inca face toate chestiile alea care sa te faca sa te simti indragostita lulea.
in sfarsit se aseaza lucrurile si la mine si la el, raman toate rahaturile in urma, viitorul pare luminos..dar pana la el, abia astept prima vara impreuna..avem de mers si vazut o mie de locuri.

im happy

mandrie a la cluj versus orgoliu a la vaslui

si se disputa marele meci al meciurilor..CFR Cluj si FC Vaslui….

seara a inceput lejer, cu glume pe seama marii confruntari…am facut pancarte, fiecare cu pancarta lui..eu cu hai CFR el cu hai Vaslui. am luat si bere da de aia nu am avut chef. mi-a explicat dulce cum o sa luam bataie de la mandria moldovei si cum sunt obligata sa-l sun pe tati dupa meci ca sa-i aud vocea tremuranda.si cica tre sa-l sun si pe Karcsi.. am facut pariuri..cine pierde face juma de ora masaj celuilalt timp de 2 saptamani. beibi meu statea relaxat si astepta ca CFR sa incaseze gol dupa gol..ca deh, se joaca la iasi..deci clar echipa ungurului ia bataie crancen.

dupa juma de ora stateam in fund strigand pe rand. dupa o ora jumatate stateam in fund cu genunchii la gura. nu mai strigam si nici nu ne mai entuziasmam..asteptam pur si simplu sa vedem cine pierde ( castiga). tati suna regulat cu intrebari de la Radio Erevan, intrebari pe care Dan nu le gusta deloc.

penalty-uri. Urlu prima, el nu mai urla..in principiu eu am urlat de 5 ori, la fiecare urlet al meu el ofticandu-se tot mai mult. dupa meci il sun pe tati asa cum ma obligase dan si incep sa-l alerg pe dan cu telefonul in mana. el nu si nu, refuza sa vb cu tati. suna si cata, la fel de trista ca si Dan..ei asta este, cacat se intampla. :D…pentru vaslui, ca pentru cluj totul e lapte si miere :D. a fost prima noapte in care m-a rugat sa schimbam rolurile si sa-l tin eu pe el in brate cand dormim

oricum, i-a mai trecut dupa ce i-am explicat si a inteles subtilul adevar. asa cum cfr a batut vasluiul si le-a luat cupa, asa si eu am batut moldovencele si le-am luat bunatate de barbat. motiv pentru care beibi meu a adormit totusi vesel intr-un final, dupa inca o ora de frecat menta la tivi.

maybe i am too young to hold on,

and to old to just break free and run

Nu l-am mai ascultat pe jeff Buckley de vreo 4-5 ani. Nu am mai ascultat o gramada de muzica de cativa ani. nu sunt eu ceea ce sunt. nu sunt eu in oglinda, nu sunt eu in actiuni, nu sunt eu in felul in care ma bucur sau ma supar. nu sunt eu in hainele pe care le port, filmele la care ma uit, ceea ce mananc si ceea ce beau sau nu beau.
sunt ca un caine batut prea multa vreme care cand vede un om, isi pleaca capul, strange coada intre picioare si incearca sa se ascunda in timp ce fixeaza cu privirea posibilul agresor. dar el nu e un agresor, e doar un om.
ma sperie varsta asta, faptul ca trebuie sa iau decizii pentru o viata, faptul ca nu pot sa am incredere, ca simt ca eu renunt la tot ce mi-a pregatit viata asta si nu stiu daca merita, daca cel de langa mine nu o sa ma dezamageasca si o sa ma faca sa simt ca am pierdut ani din viata. cum poti sa stii ca esti pe drumul cel bun?
ma simt ca isi cum as fi pusa pe un raft. tinuta, ingrijita, observata. dar niciodata luata la joaca. or eu inca vreau sa ma joc. daca ceea ce am acum ma asteapta si in urmatorii 50 de ani atunci e un compromis mult prea mare.
sunt prea vie pentru a trai asa cum traiesc acum.sau poate am uitat cum e sa traiesti. insa in mod clar, stilul meu de viata s-a schimbat intr-un mod foarte nesatisfacator.

Something has to change.
Un-deniable dilemma.
Boredom’s not a burden
Anyone should bear.

Constant over stimu-lation numbs me
but I would not want
You any other way.

Cause,
It’s not enough.
I need more.
Nothing seems to satisfy.
I said,
I don’t want it.
I just need it.
To breathe, to feel, to know I’m alive.

Finger deep within the borderline.
Show me that you love me and that we belong together.
Relax, turn around and take my hand.

I can help you change
Tired moments into pleasure.
Say the word and we’ll be
Well upon our way.

Blend and balance
Pain and comfort
Deep within you
Till you will not want me any other way.

But,
It’s not enough.
I need more.
Nothing seems to satisfy.
I said,
I don’t want it.
I just need it.
To breathe, to feel, to know I’m alive.

Knuckle deep inside the borderline.
This may hurt a little but it’s something you’ll get used to.
Relax. Slip away.

Something kinda sad about
the way that things have come to be.
Desensitized to everything.
What became of subtlety?

How can this mean anything to me
If I really don’t feel anything at all?

I’ll keep digging till
I feel something.

Elbow deep inside the borderline.
Show me that you love me and that we belong together.
Shoulder deep within the borderline.
Relax. Turn around and take my hand.

Tool – (i used to love u ..but somehow, i forgot u)

maybe i am too young,

to keep good love from going wrong…

erase and restart

femeilor din lumea asta

eu va dau un singur sfat:

pastrati-va naibii demnitatea dupa ce iesiti dintr-o relatie. stiu, e greu sa realizati ca ‘el’ iubeste pe altcineva si altcineva e devenit centrul universului lui. iar faptul ca nu va mai pupa in cur si nu mai pleaca privirea cand incepeti sa va exprimati frustrarile e pentru ca pur si simplu s-a saturat, a tras linie si a trecut mai departe.

asa ca, va rog: capul sus si nu cautati tapi ispasitori pentru esecul relatiei voastre, mai ales ca acest tap ispasitor a intrat in viata unui om dupa ce cerneala de pe hartia de divort era uscata deja de demult. nu o amenintati cu bataia, nu ii aruncati suc si mancare in fata, nu ii postati numarul de telefon pe site-uri porno si NU o invinovatiti pentru ca fostul ei nu-i mai canta in struna.

orice asemanare intre posesoarea blogului si anumite persoane care il citesc este reala

another legend gone

Azi am auzit stirea stirilor.

Peter Steele s-a dus.

One of the four dicks from Brooklyn is gone.

Nici nu stiu ce sa scriu. Stiu doar ca muzica omului asta m-a bantuit de la 15 ani. Acu vreo 3 ani i-am dedicat un blog intreg.. sunt al naibii de trista si nu stiu de ce..muzica lui oricum o sa existe in mine si o sa-l ascult si cand o sa fiu o baba si copiii o sa rada de ce vechituri ascult. Cel mai mare regret al meu e ca in acea zi de 2 iulie nu m-am dus la Budapesta si am decis sa-mi dau totusi licenta ( licenta amanata timp de 3 ani tot din cauza concertelor..

Love you forever and ever after…

cand joaca Vasluiul,

barbatii nu mai e oameni, iar femeile gatesc singure in bucatarie.

si cica o sa joace Vasluiul cu CFR Cluj ( not like I give a fuck). Insa sufletul si integritatea-mi va fi impartita intre dorinta de a nu ramane fara mostenire si dorinta de a nu ramane fara inelul pe deget :)))

Blue – A Perfect Circle [Music Video] from G.S. Reigh on Vimeo.