ni cum ajung unii pe blogul meu..asta dau search..tare nu? mai ales saracu ce cauta medicament de sculau =)))
operatia cusuta cu fire ca niste capse 1
edithxx 1
medicament sa stea pula sculata 1
fata umflata dupa operatie 1
futut 1
edith kiss 1
retrognatia mandibulara 1
totusi, mi-s al naibii de curioasa cine naiba imi cauta blogul in mod special, tastand numele meu..ai coaie sa mi te revelezi? 
deja ar fi un cliseu sa zic ca ma doare. ca durerea a ajuns o prezenta permanenta si ca ma afecteaza total. dintr-un om vesel mereu cu chef si zambaretz parca sunt o leguma acum. irascibila, deprimata si cu moralul la pamant. mai am vreo 2 saptamani si cica scap de chin.
m-a schimbat mult operatia..si nu doar pe termen scurt ci cred eu ca si pe termen lung. pana la operatie credeam ca am experimentat adevarata durere, atat fizica cat si psihica. bullshit. nimic nu se compara cu chinul prin care am trecut si nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. permanenta senzatie ca cineva iti taie cu unghiera fata pe dinauntru, ca te zgarie, ca iti bate cuie..apoi presiunea care te face sa o iei razna. apoi disconfortul, sangele care ti-a ajuns peste tot..plamani, stomac..inca si acum mai elimin din el. starea de foame continua. si tot asa..dar toate astea trec si o sa fie bine.
insa cel mai crancena a fost singuratatea.in momentele astea inveti sa apreciezi prezenta cuiva langa tine, o strangere de mana sau o mangaiere pe frunte. am fost atat de singura in spitalul ala. nopti in care nu dormeam, stateam junkie intr-o stare de semiveghe, sedata partial de medicamente dar totusi contienta de durere. tot ce imi doream era sa fie cineva acolo. sa nu fiu atat de singura. asa mizerabil nu m-am simtit niciodata. dupa cateva zile cand puteam sa vad oameni opentru 20 min pe zi eram atat de fericita..efectiv asteptam momentul ala de parca era cel mai extraordinar lucru posibil..apoi trecea momentul si eram iar singura. la un moment dat aveam rani pe maini de la cat se chinuiau sa-mi puna perfuziile care nu voiau sa stea..asistenta se chinuia sa gaseasca o vena si am prins-o de mana si am strans-o. imi venea sa plang dar eram asa umflata ca nici asta nu puteam. ea a crezut ca o prind de mana pentru ca nu vreau sa o mai las sa-mi bage perfuzia asa ca si-a tras mana.
starea asta de nevoie de afectiune o am in continuare si ma mananca pe interior. incerc sa o scot din mine crezand ca poate o sa-mi fie mai bine. da oricat as incerca nu pot, nu gasesc cuvintele care sa ma elibereze cu totul. pur si simplu am nevoie sa simt pe cineva langa mine care sa-mi zica ca totul o sa fie bine, sa ma mangaie si sa-mi dea iluzia ca nu ma mai doare. chiar daca doar pentru 2 saptamani pana trece. si chiar daca e doar o minciuna
nu mai rezist cu durerea asta. non stop aceasi durere surda care ma chinuie. meds dont work anymore.
i need a painfree momen
t
ma intorceam de la Radu, desculta pe aleile din tineretului gandindu-ma cat de misto e un cartier in care la ora 2.25 noaptea poti umbla in liniste, tacerea fiind deranjata doar de unele acorduri din amy w. sau duffy. chiar ma gandeam sa bloguiesc pe tema asta. ce cartier marfa am. asta pana am ajuns in fata scarii si cand sa bag cartela imi apare in fata un tip care ma intreaba: nu vrei sa te futi cu o pula sculata? ..nu eram sigura ca am auzit bine asa ca ma uit la el..el cu pula scoasa din pantaloni se uita la mine. am simtit ca mi se taie picioarele si am urlat. da am urlat cunm nu credeam ca as putea urla vreodata. la parter s-a aprins lumina si a iesit un vecin..eu nu ma puteam misca, asta fugise..vecinul iesise pe geam m-a vazut si a coborat afara dupa mine. eram parca in transa. m-a adus acasa si scriu kktul asta. nu pot sa cred ce am patit.inca tremur de frica si frustrare ca desi nu m-a futut pe mine, totusi mi-a futut cartierul.
