this is the first day

of the rest of my life

anger management

sunt atat de furioasa incat imi vine sa sparg tot ce ating. ca sa-mi canalizez constructiv energia asta negativa, m-am apucat sa fac curat in birou
am aruncat zeci de proofuri cu BT luat
am aruncat zeci de coli la BT
am aruncat zeci de mock-upuri
am aruncat sute de coli, hartii cu informatii inutile
in mijlocul incaperii e un munte mare mare de hartie acum
mi-am reorganizat sertarele
mi-am reorganizat dulapurile
mi-am reorganizat dosarele
mi-am sters calculatorul, monitorul, telefonul
mi-am facut o cacao fierbinte si am stat. si am stat. si am stat.
fruntea nu ma mai doare si nici nu mai pare asa grava cum era ieri. doar o umflatura mare si o zgarietura usoara.
sunt crancen de nervoasa si nu mai am ce curatenie sa fac. asa ca l-am sunat pe Alex si i-am zis ca ar fi cazul sa terminam de zugravit bucataria ( care de 5 luni a ramas in stadiul de chit pe pereti). bucataria aia in care inainte gateam cu totii si ne intindeam la povesti si baute e in santier de 5 luni si doar cate o goanga o mai strabate din cand in cand. asa ca nevoia mea de andrelanina o sa-si primeasca doza de satisfactie prin zugravit si frecat.
mor de frig si somn. n-am inchis un ochi noaptea asta.m-am uitat la tv on and on si m-am chatuit pe toate siteurile posibile. nici nu stiam ca exista asa multe. inca am capul ametit de la clasicul long island, singurul cocktail pe care-l savurez cu placere ( asta si tokio long island). iar am fost la marriot, de data asta cu M. conform obiceiului am baut cockteilul jos si apoi am papat paste cu rata si un vin rosu bun bun bun. apoi m-am tras pe cur si am mers acasa unde la prpriu m-am uitat pe pereti pana dimineata. la 7 eram deja pe usa, in drum spre uzina. si acu aici e curat, eu inca am nervi, nu pot sa mananc nimic, in seara asta ma destrabalez si de o fac singura si maine zugravesc. pana duminica o sa-mi treaca si dracii iar viata mea o sa reintre in normal.

insomnia

It always fascinated me how people go from loving you madly to nothing at all, nothing. It hurts so much. Here it is. One more, one less. Another wasted love story. I really love this one. When I think that its over, that I’ll never see him again like this… well yes, I’ll bump into him, we’ll meet our new boyfriend and girlfriend, act as if we had never been together, then we’ll slowly think of each other less and less until we forget each other completely. Almost. Always the same for me. Break up, break down. Drunk up, fool around. Meet one guy, then another, fuck around. Forget the one and only. Then after a few months of total emptiness start again to look for true love, desperately look everywhere and after two years of loneliness meet a new love and swear it is the one, until that one is gone as well.

paaaaiiinnnn

iar sunt in dureri. jur ca ajung sa cred ca Dumnezeu are ceva personal cu mine. poate pt ca a auzit ca acum vreo 4 zile ii ziceam lui Dan ca EL nu exista. si acu s-a ofticat. si unguroaica, si necredincioasa..fir’ar sa fie de femeie!

yeah God, i know u r right. And Kurt Cobain is right too. Also Dan.

Janis sucks

locul pierzaniei, coltul unde ma regaseam in cluj si savuram un vin bun in timp ce dansam pe o muzica buna a devenit un rahat de bar unde nu ai loc sa te misti si pe traiectoria bar/masa primesti minim 5 maini pe cur de la pusti de 18 ani scapati de acasa la facultate si cu impresia ca daca vor sa futa ajunge sa pipaie o ggica.mi ciuda ca nu acveam destul loc sa le fut una peste fata. asa ca in loc de protest violent mi-am baut tequila si m-am dus acasa.

is that alright, is that alright with you?

on the road again, undeva dupa medias. conexiunea la internet rezista. dependenta de tutun e tinuta sub control. mai trag cate o tura la baie sa fumez pacatoasa tigara. imi amintesc de liceu cand fumam in buda baietilor..da aia mirosea a kkt..asta nu miroase a nimic.
sunt o mica narcisista(deprimata acum) ce se tot uita pe geamul care reflecta imaginea precum o oglinda. oare sunt urata? 3 luni de la operatie si inca par urata. sau nu sunt umflata ci chiar am devenit urata? nu am dilemel de genul : cine o sa vrea sa mi-o traga, pur si simplu am dileme nascute din dulcea-mi vanitate. sunt frumoasa? o sa se mai scurga tipii pe la picioarele mele? bineinteles, sunt minunata, isteata si cu o personalitate mirifica..dar dupa cum am stabilit intr-un blog acu ceva timp, cu siguranta nimeni nu vrea sa se futa cu iq-ul meu.
adevarul e ca niciodata nu am avut asa putina incredere in mine. sunt usor de manipulat, sunt intr-un punct de asa deprimare incat orice mana intinsa o vad ca pe un cos cu raspunsuri oferite de insusi dumnezeu. mda, operatia asta m-a dat peste cap. stiu ca o sa-mi revin dar mai am de munca la chestia asta.
ma tot filez cu un tip din raza mea vizuala da mi jena sa zambesc..daca zambesc se vede aparatul si toate cauciucurile alea ce-mi tin dintii legati. asa ca trag in jos subtil de tricou sa-mi scot la inaintare bustul pistruiat. habar n-am de ce fac asta cu siguranta nu vreau un quicky la bie, si nici altceva de la el. da vreau sa vad cum se uita cu jind la mine. sa ma simt si eu din nou bucata.
astept a ajung in cluj, sa stau l tigara cu ai mei si apoi sa dorm in patutul meu. maine sa ma vad cu gsca, sa betivanim in Janis, eu sa-mi stric/pierd/inec telefonul din nou, conform obiceiului, sa ma imbat crancen si sa ma frec de lampile de pe eroilor in tenttive patetice de a face streaptease si a atrage atentia reptand obsesiv: “ceea ce fac in cluj nu are nicio legatura cu ceea ce sunt eu la bucuresti.nu e o caracteristica a caracterului meu” )))..apoi sa conving un taximetrist ca sunt o ‘invingatoare’ si sa-l pun sa retina cele 5 motive care ma fac asa. sa ma chinui 1 ora sa deschid poarta, sa pic in pat, sa ma trezesc mahmura si sa urc in intercity injurand fiecare ‘hatzana-ma’ a trenului. sa mananc salata de muraturi si sa beau 5 cafele pana l bucuresti. si bineinteles sa jur ca NU MAI BEAU!

da, am 28 de ani si ideea mea de timp de calitate e sa dansez pana dimineata si sa ma imbat crancen. altii la vrsta mea ies in oras in cuplu si discuta de pretul prchetului sau cine le-a renovat baia asa de misto. sunt o loseritza patetica. sau nu.

My Wandering Days Are Over – Belle & Sebastian

cred ca am probleme la etajul superior..

fac dush, intru in camera si imi scot din sertar lenjeria intima.satin negru cu dungulite albe, cu fundite si putina dantela..cam asa ceva cred ca ar purta secretarele alea sexoase din filmele porno ( nu stiu care e relevanta da ma rog..)
asa..
in camera mea frate-miu cu alina, tocmai ajunsesera de la mare si stateau o noapte in bucuresti. evident nu ma pot schimba acolo asa ca imi iau lenjeria si ma indrept spre baie. in drum fac un detour pana la bucatarie, mai suna telefonul, raspund..trec vreo 10 minute. dupa ma indrept iar spre baie cu ditamai prosopul infasurat ca sa-mi iau lenjeria pe mine.lenjeria nu e in mana…lenjerie ioc. nicaieri..fac durm intors din directia baii si da si cauta, intra iar in camera, uita-te pe pat, sub pat, iar in sertar, bucatarie, dulapiorul de pe hol..tot caut si nimic.

problemele sunt de doua tipuri si anume:
1. lenjeria era defapt pe mine.
2. cand mama ei de treaba mi-am luat lenjeria pe mine si mai ales..CUM am uitat ca mi-am luat lenjeria pe mine?

si iaca asa am pierdut 15 minute din viata pe care nu o sa le mai primesc niciodata inapoi.

plictis

ni cum ajung unii pe blogul meu..asta dau search..tare nu? mai ales saracu ce cauta medicament de sculau =)))

operatia cusuta cu fire ca niste capse 1
edithxx 1
medicament sa stea pula sculata 1
fata umflata dupa operatie 1
futut 1
edith kiss 1
retrognatia mandibulara 1

totusi, mi-s al naibii de curioasa cine naiba imi cauta blogul in mod special, tastand numele meu..ai coaie sa mi te revelezi?

point blank

deja ar fi un cliseu sa zic ca ma doare. ca durerea a ajuns o prezenta permanenta si ca ma afecteaza total. dintr-un om vesel mereu cu chef si zambaretz parca sunt o leguma acum. irascibila, deprimata si cu moralul la pamant. mai am vreo 2 saptamani si cica scap de chin.

m-a schimbat mult operatia..si nu doar pe termen scurt ci cred eu ca si pe termen lung. pana la operatie credeam ca am experimentat adevarata durere, atat fizica cat si psihica. bullshit. nimic nu se compara cu chinul prin care am trecut si nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. permanenta senzatie ca cineva iti taie cu unghiera fata pe dinauntru, ca te zgarie, ca iti bate cuie..apoi presiunea care te face sa o iei razna. apoi disconfortul, sangele care ti-a ajuns peste tot..plamani, stomac..inca si acum mai elimin din el. starea de foame continua. si tot asa..dar toate astea trec si o sa fie bine.

insa cel mai crancena a fost singuratatea.in momentele astea inveti sa apreciezi prezenta cuiva langa tine, o strangere de mana sau o mangaiere pe frunte. am fost atat de singura in spitalul ala. nopti in care nu dormeam, stateam junkie intr-o stare de semiveghe, sedata partial de medicamente dar totusi contienta de durere. tot ce imi doream era sa fie cineva acolo. sa nu fiu atat de singura. asa mizerabil nu m-am simtit niciodata. dupa cateva zile cand puteam sa vad oameni opentru 20 min pe zi eram atat de fericita..efectiv asteptam momentul ala de parca era cel mai extraordinar lucru posibil..apoi trecea momentul si eram iar singura. la un moment dat aveam rani pe maini de la cat se chinuiau sa-mi puna perfuziile care nu voiau sa stea..asistenta se chinuia sa gaseasca o vena si am prins-o de mana si am strans-o. imi venea sa plang dar eram asa umflata ca nici asta nu puteam. ea a crezut ca o prind de mana pentru ca nu vreau sa o mai las sa-mi bage perfuzia asa ca si-a tras mana.
starea asta de nevoie de afectiune o am in continuare si ma mananca pe interior. incerc sa o scot din mine crezand ca poate o sa-mi fie mai bine. da oricat as incerca nu pot, nu gasesc cuvintele care sa ma elibereze cu totul. pur si simplu am nevoie sa simt pe cineva langa mine care sa-mi zica ca totul o sa fie bine, sa ma mangaie si sa-mi dea iluzia ca nu ma mai doare. chiar daca doar pentru 2 saptamani pana trece. si chiar daca e doar o minciuna

1 luna, 1 saptamana si 3 zile

nu mai rezist cu durerea asta. non stop aceasi durere surda care ma chinuie. meds dont work anymore.

i need a painfree moment